Sala care poartă numele domnitorului Ţării Româneşti şi al Moldovei a fost terminată înainte de anul 1989 şi era destinată a fi sală de protocol la cel mai înalt nivel: "Sala de seminare de documente şi tratative".
Aceasta este una din sălile cele mai impozante ale Palatului (cu cea mai mare înălţime, de aproximativ 20 de metri, şi a doua ca suprafaţă - 2.040 m²) si este situată în axul principal al palatului, cu deschidere printr-o logie amplă către Piaţa Constituţiei şi B-dul Unirii.
Cu un fond de culoare roz, sala are o arhitectură eclectică, având ca element principal de compoziţie coloana angajată cu capitel în stil corintic şi cu fusul coloanei prelucrat cu motive ornamentale tradiţionale arhitecturii stilului Brâncovenesc. Coloanele sunt din marmură albă de Ruşchiţa.
Uşile monumentale sculptate cu motive decorative, încadrate în rame de marmură şi măşti de radiatoare turnate în alamă, bogat ornamentate sunt alte elemente ce participă la arhitectura interioară a sălii.
Plafonul este compus din sapte luminatoare ritmate, pe traversele sălii, executate din tablă aurită, si este croit în boltă (candelabru ascuns).
Draperiile din sala sunt din brocart de catifea, cusute cu fir de aur. Pe peretele fundal se află un arc central puternic, luminat pe contur, flancat de două coloane.
Şi această sală trebuia să dispună de tronul conducătorului, iar pentru buna desfăşurare a activităţilor s-a dispus construirea unui balcon în care era instalată orchestra, cu o capacitate de 31 oameni, cu acces de la un nivel superior.
Astfel, sala a găzduit în anul 1995, concertul dirijat de Yehudi Menuhin, în cadrul redeschiderii Festivalului Internaţional de Muzică "George Enescu".










