Sala Unirii
La 22 decembrie 1994 sala a fost inaugurată cu ocazia celei de-a cincea comemorari a Revoluţiei române din 1989.
Sala Unirii a fost proiectată pentru marile recepţii care ar fi avut loc la nivel de şef de stat în această clădire. Denumirea ei iniţială a fost "Sala de banchete", ceea ce a atras după sine şi o tratare arhitecturală cu fast a acestei săli. Spaţiul interior este cel mai amplu (fiind a doua ca înălţime) dintre sălile Centrului Internaţional de Conferinţe, de excepţie, din întregul palat.
Este compusă dintr-o navă mare centrală (18/54m), cu un luminator central bogat ornamentat (din aluminiu turnat, acoperit cu slagmetal auriu) şi două nave laterale (6x42m), despărţite între ele prin două colonade. Nava principală are înălţimea medie de 15m, iar cele două laterale de 12,50m cu plafoanele rezolvate cu intersecţii de cilindri.
Coloanele au caneluri în stil românesc, cu capitel corintic şi sunt din marmură albă de Ruşchiţa. Pereţii au oglinzi de ipsos cu ancadramente din marmură albă de Ruşchiţa bogat ornamentate. Fundalurile sunt tratate aproape identic cu un arc puternic foarte ornamentat şi câmpul din marmură albă. iar tavanul este din sticlă.
Date fiind dimensiunile sălii, pe latura lungă de intrare, uşile au fost tratate ca portale monumentale, casetate cu intarsii din lemn de cireş, iar rama din marmură albă, cu motive inspirate din arhitectura tradiţională românească.
Sala se deschide direct către exterior, către parc, prin nişte uşi – ferestre înalte de 8 m cu ornamente metalice din inox.
Luminatorul care ocupă aproape toată nava centrală este executat de către artiştii plastici cu elemente din aluminiu turnat acoperit cu şlagmetal auriu.
Covorul imens (1100 m²) care acoperă toată partea centrală a sălii a fost proiectat special pentru acest spaţiu, având elemente preluate din decorurile sălii. Nu este expus în permanenţă, sala fiind foarte des folosită pentru târguri şi expoziţii naţionale şi internaţionale.
