| Index articol |
|---|
| Elena Ceausescu |
| Nicolae & Elena Ceausescu |
| ULTIMELE 100 DE ZILE ALE REGIMULUI COMUNIST ÎN ROMANIA |
| Toate paginile |
Elena Ceauşescu (n. Petrescu, 7 ianuarie 1919 - conform certificatului de naştere (7 ianuarie 1916 data adevarată a naşterii) -, Petreşti, Dâmboviţa – d. 25 decembrie 1989, Târgovişte) a fost prim-viceprim-ministru al României comuniste şi soţia lui Nicolae Ceauşescu.
Biografie
Născută într-o familie săracă dintr-un sat din apropierea Târgoviştei, se mută cu fratele său în Bucureşti dupa absolvirea celor patru clase primare. In 1937 intră în rândurile Partidului Comunistilor din România, unde-l va întâlni pe Nicolae Ceauşescu în 1939. Cei doi se căsătoresc în 1945.
Până la alegerea lui Ceauşescu în funcţia de Secretar general al PCR, Elena a ocupat posturi puţin importante, cum ar fi cel de secretară în Ministerul afacerilor externe. Odată cu ascensiunea soţului său, Elena a început să preia funcţii importante în aparatul de stat şi în conducerea Partidului Comunist. Până în anul 1969 nu cumulează nici o funcţie politică fiind directoare la ICECHIM (Institutul de Cercetare Chimică). Din anul 1979 numele Elenei Ceauşescu este asociat "Cabinetului nr. 2", devenind astfel a doua persoană în stat din punct de vedere al importanţei politice. În ultima perioadă în care a ocupat funcţii politice titlul său a fost prim-viceprim-ministru, creat special pentru ea.
În timpul revoluţiei române din 1989, a fost condamnată la moarte şi executată, împreună cu soţul ei, Nicolae Ceauşescu. Cei doi au fost executaţi prin sentinţa Tribunalului Militar Excepţional înfiinţat printr-un decret al CFSN pe 24 decembrie 1989.. Înaintea execuţiei a afirmat, fiind pusă în faţă cu executarea separată a fiecăruia şi referindu-se la soţul ei: "Împreună am luptat, împreună murim!" (imagini difuzate de documentarul "Doctor horroris causa").
Controverse
Elena Ceauşescu a devenit doctor în chimie cu teza de doctorat "Polimerizarea stereospecifică a izoprenului", despre care s-a spus că ar fi redactată de alţi savanţi şi susţinută în condiţii dubioase în decembrie 1967, deşi cunoştinţele ei în chimie se limitau doar la noţiuni elementare.
În anul 1974, Elena Ceauşescu a fost aleasă ca membru titular a Academiei Române. Imediat după 1989, conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluşi toţi acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclusă din Academia Română.
Apelative
Apelativul corect politic al Elenei Ceauşescu era „Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu”, la care se adăuga deseori „savantă de renume mondial”. Cu licenţă poetică, era denumită de scriitorul Eugen Barbu: "Înalta Doamnă a Ţării".










